pentru ca maine am examen
si pentru ca nu am invatat nimic,
dar nici nu am chef...
si pentru ca e luni
si e inceput de saptamana,
iar inceputul de saptamana in general e urat
si lipsit de chef........
pentru ca azi am examen
si pentru ca inca nu am invatat nimic,
si inca nu am chef....
si pentru ca e marti
si nu mai e inceput de saptamana,
dar ziua de marti o incadrez tot la "inceput de saptamana"
iar inceputul de saptamana in general tot urat a ramas
si lipsit de chef....ba chiar s-a accentuat
[dar pana la urma... e ultimu examen si scap:D]- sa bem pentru asta
marți, 23 februarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
Extravaganta?!
Era una din excursiile pe care scoala le organiza pentru schimb de experienta. Credeam ca o sa fie la fel de banala ca si cele din urma. Dar nu a fost cazul.Printre ei erai si tu.Ne priveam cu subinteles,caci impartasisem impreuna o experienta minunata.Dupa ore intregi de mers prin padure,ne-am ratacit de
ceilalti.Afara se intuneca.Cerul era acum acoperit de nori umflati si vineti.Mirosul ploii era patrunzator,dar inca nu simteam nici o picatura.Atmosfera era extrem de incarcata,ca si cum avea sa se intample ceva important.Copacii se leganau in vantul furios care parea sa nu aiba nici o directie,ravasindu-ne parul.Cand cerul fu despicat de un fulger orbitor,am vazut ca in fata noastra se deschidea gura unei pesteri.Nu ne gandeam decat la ceilalti,sperand ca au ajuns in siguranta la cabana.Cu ultimele puteri am reusit sa intram la adapost,privind cum furtuna se abatea feroce asupra
noastra.Fulgerele luminau cerul iar tunetele il cutremurau.Ploaia se pravalea in torente,dar acum o priveam nepasatori.Vroiai sa profiti de faptul ca suntem singuri in mijlocul naturii,pentru a trai sublimul. Imi cuprinzi gatul cu bratele si observi pe chipul meu o expresie ce tradeaza o lupta launtrica,de
parca n-as vrea sa te sarut,dar totusi nu ma pot stapani sa n-o fac.Aerul e strabatut numai de zgomotul furtunii si de cel matasos al al rasuflarii grele.Infocat de pasiune,ma ridici in brate si ma duci in pestera. Ma lasi usor pe pamant,acaparandu-mi lacom buzele si indepartandu-mi hainele pentru a-mi atinge
pielea delicata si fierbinte.Iti simt gura ca o vapaie pe piele,ce starneste in mine fiori mistuitori.Usor,ca intr-un ritual,iti treci mainile peste sanii mei infierbantati.Varfurile degetelor zabovesc pe sfarcuri si senzatiile care ma strabat sunt atat de puternice incat imi pied ratiunea.Iti lasi capul in jos si
ii saruti cu pofta,dar tandru.Eu stiu ca trebuie sa opresc totul dar ar fi ca si cum as incerca sa opresc ploaia torentiala.Imi saruti mijlocul fierbinte,imi ridici soldurile spre gura ta deschisa.Imi cercetezi cu limba miezul dulce si ud,ma saruti innebunit ca si cum ai bea nectarul unui fruct delicios.Placerea
mea atinge culmi insuportabile si te implor sa puni capat acestui dulce chin.Ingenunchezi intre coapsele mele si me patrunzi.Incet si adanc,parca pentru a-mi prelungi chinul.Te misti in mine,mangaindu-ma si facandu-ma sa nu mai stiu de nimic,decat de tine.Spatele tau e umed si muschii se misca sub atingerea
mainilor mele care se strecoara sub blugii tai,cuprinzandu-ti fesele si tragandu-te in mine si mai mult.Gemi de placere cand te sarut.Buzele tale au gust de mosc si prohibit.Ne sarutam cu delicatete,apoi cu lacomie.Ma mangai pe sani in timp ce miscarile sunt tot mai frenetice.Simt pentru o clipa ca timpul a incremenit ,apoi iti simt eliberarea ca un val cald si puternic.Epuizati,ramanem
imbratisati,tu cu capul pe sanii mei,eu cu picioarele incolacite in jurul tau.
Cutremurandu-ma,incerc sa nu ma gandesc cine suntem si ce roluri opuse jucam,de fapt...
ceilalti.Afara se intuneca.Cerul era acum acoperit de nori umflati si vineti.Mirosul ploii era patrunzator,dar inca nu simteam nici o picatura.Atmosfera era extrem de incarcata,ca si cum avea sa se intample ceva important.Copacii se leganau in vantul furios care parea sa nu aiba nici o directie,ravasindu-ne parul.Cand cerul fu despicat de un fulger orbitor,am vazut ca in fata noastra se deschidea gura unei pesteri.Nu ne gandeam decat la ceilalti,sperand ca au ajuns in siguranta la cabana.Cu ultimele puteri am reusit sa intram la adapost,privind cum furtuna se abatea feroce asupra
noastra.Fulgerele luminau cerul iar tunetele il cutremurau.Ploaia se pravalea in torente,dar acum o priveam nepasatori.Vroiai sa profiti de faptul ca suntem singuri in mijlocul naturii,pentru a trai sublimul. Imi cuprinzi gatul cu bratele si observi pe chipul meu o expresie ce tradeaza o lupta launtrica,de
parca n-as vrea sa te sarut,dar totusi nu ma pot stapani sa n-o fac.Aerul e strabatut numai de zgomotul furtunii si de cel matasos al al rasuflarii grele.Infocat de pasiune,ma ridici in brate si ma duci in pestera. Ma lasi usor pe pamant,acaparandu-mi lacom buzele si indepartandu-mi hainele pentru a-mi atinge
pielea delicata si fierbinte.Iti simt gura ca o vapaie pe piele,ce starneste in mine fiori mistuitori.Usor,ca intr-un ritual,iti treci mainile peste sanii mei infierbantati.Varfurile degetelor zabovesc pe sfarcuri si senzatiile care ma strabat sunt atat de puternice incat imi pied ratiunea.Iti lasi capul in jos si
ii saruti cu pofta,dar tandru.Eu stiu ca trebuie sa opresc totul dar ar fi ca si cum as incerca sa opresc ploaia torentiala.Imi saruti mijlocul fierbinte,imi ridici soldurile spre gura ta deschisa.Imi cercetezi cu limba miezul dulce si ud,ma saruti innebunit ca si cum ai bea nectarul unui fruct delicios.Placerea
mea atinge culmi insuportabile si te implor sa puni capat acestui dulce chin.Ingenunchezi intre coapsele mele si me patrunzi.Incet si adanc,parca pentru a-mi prelungi chinul.Te misti in mine,mangaindu-ma si facandu-ma sa nu mai stiu de nimic,decat de tine.Spatele tau e umed si muschii se misca sub atingerea
mainilor mele care se strecoara sub blugii tai,cuprinzandu-ti fesele si tragandu-te in mine si mai mult.Gemi de placere cand te sarut.Buzele tale au gust de mosc si prohibit.Ne sarutam cu delicatete,apoi cu lacomie.Ma mangai pe sani in timp ce miscarile sunt tot mai frenetice.Simt pentru o clipa ca timpul a incremenit ,apoi iti simt eliberarea ca un val cald si puternic.Epuizati,ramanem
imbratisati,tu cu capul pe sanii mei,eu cu picioarele incolacite in jurul tau.
Cutremurandu-ma,incerc sa nu ma gandesc cine suntem si ce roluri opuse jucam,de fapt...
joi, 7 ianuarie 2010
Ce faci...?!
Ce faci…? Ce faci atunci cand iubesti pe cineva si vrei ce e mai bun pentru el, chiar daca asta inseamna sa-l lasi sa plece fara sa-i mai vezi zambetu? Imagineaza-ti telefonul vibrand, sunand, in timp ce tu privesti ceasu, era ora la care de obicei suna, acuma insa o tacere morbida a pus stapanire pe el.
Crezi ca poti sa o faci? Poti sa nu fii atat de egoist incat sa-l lasi sa-si gaseasca adevarata fericire, chiar daca in adancul sufletului crezi ca tu esti fericirea lui? Poti spune acele 5 cuvinte, zmulgandu-le de pe buzele tale, uitand de lacrimi si durere?
Cat de mult poti rezista? Cat crezi ca poate dura aceasta agonie?
Ceea ce ai facut e mai mult decat ai putea accepta ca fiind singura varianta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)