Calatorie

Privirea imi e incetosata. Aud vag ceasul ticaind. Minutele trec….si trec….si trec. Parca au trecut milisecunde, cand de fapt in realitate au fost ore. Mainile imi par atat de goale, de parca tocmai as fii dat drumu la ceva pretios. Am inceput sa inhalez aerul foarte repede. Parca penru a avea mai mult timp. Mai multe secunde. Aud ceasul din ce in ce mai vag. Tic. Tic. Tic.

>>>>>>><<<<<<<


Deschid ochii inainte de a ma intoarce acolo unde ar trebui sa fiu, inapoi de unde sunt. Bataile inimi sunt atat de puternice incat parca ar fii in ureche. Exact cum se intampla mereu. Sunt calma. Imi adun gandurile. Inspir adanc. Imi simt mainile inghetate. Tic. Tic. Sunetul ceasului se aude mult mai bine. Intorc capul spre stanga. Se opreste ticaitul. Bataile inimi nu se mai aud. Mainile sunt mult mai calde. Imaginea e foarte clara. Nu mai sunt in stare sa respir. Imaginea Terrei ma omoara. Atat de mult albastru. Atat de mare. Ai crede ca e o planeta pe care domneste fericirea si intelegerea. Ai crede. Dar eu nu o fac. Ochii…mi se inchid. Marea de albastru se ascunde dupa ploape. Ceasul se aude din nou. O lumina puternica nu ma lasa sa-mi deschid ochii. Lupt. Incerc. Am reusit. Seara asta e speciala. Luna a prins viata din nou. Lumineaza cum nu a facut-o de ceva vreme. Parca si eu zambesc cu toata inima. Inima?!... Da. Sunt in viata. O simt. Bum. Bum. Bum.

Amanunte

In seara aceea a fost mai frig decat de obicei.
Nu ca as fi remarcat asta.
Nu ca mi-ar fi pasat.
Dar a fost.
Am simtit.
....

As fi vrut sa-mi pese.

Ca un fulg

Sunt usoara ca un fulg. HaHa. Asta e putin cam evident nu? Da, stiu cum arat, dar nu vorbesc despre greutatea mea. Doar asculta-ma o secunda. Poate ca trebuia sa formulez altfel. Sunt usoara precum e albul. Asta suna mai bine pentru urechile tale? Ochii iti apreciaza mai bine la auzirea acestor cuvinte? Nu? Poate au nevoie de o explicatie. Mai stai putin pe aproape. Promit ca nu voi incerca sa te seduc. Sunt usoara ca un fulg, iti amintesti? Oh….alb. Cat de rau poate fi? Nu am nicio culoare. Un contur alb nu raneste pe nimeni. Asta e un adevar. Contur suna mai bine, nu?! Asta e tot ce sunt eu. Un mic contur. Perfect desenat pentru a tine toate culorile pe care le pot detine. Foarte frumos modelat pentru a sprijinii toate nuantele care au puterea sa ma inlocuiasca. Si ce e cel mai rau, sau mai bine, banuiesc, pentru tine, este ca puterea ce se invarte in jurul meu face asta si doar asta. Se invarte. Dar, cu toate astea, sunt alb. Sunt fara culori. Stau pe un pat alb, acoperit de asternut alb. Imi leagan picioarele peste marginea patului. Micile lumini negre stau suspendate in aer intre tavan si podea. O piscina neagra, invartindu-se si ispitindu-ma. Ma cheama. Aud soaptele. Tu ma strigi. Degetele mele dau la o parte asternutul. Picioarele mele ating piscina de sub mine. Ma umplu de culoare. Da, stau in picioare. Stau singura si ma bucur de lume, in curs spre depravare. Nu am stiut niciodata cat de bine m-as simtii. Exact, am stat in spatele liniilor pana acum. Am fost usoara ca un fulg. Usoara ca si albul. Am pasit pentru a-ti tine companie. Si pentru asta picioarele mele sunt grele precum plumbul. Stai jos. Nu am terminat. Nu m-am oprit acolo. Stand nu a fost suficient, nu a fost indeajuns de negru. Depravarea asta, jur, era ca un drog. Imi dadea forta sa merg mai departe. Am invatat din nou cum sa merg. Portocaliu si rosu. Chiar si albastru vedeam in jurul ochilor mei. Greutatea mea a coborat de la fulg la plumb. Culoarea mea alba spre negru. Stiu ca pentru tine nu are niciun inteles ce spun aici, dar te rog lasa-ma sa termin. Macar atat pot face…. Sunt un simplu contur, iti amintesti? Un contur micut nu raneste pe nimeni. Sunt aproape gata…. Cand m-ai vazut prima data, iti amintesti? Nu, pentru ca nu am fost acolo. Nu cu adevarat. Am fost doar o schita facuta la repezeala. Nu aveam culoare, nu aveam greutate. Nu aveam istorie. Eram curata. Pura. Si totusi nu am contat. Tu vroiai obscenitate. Am vazut in ochii tai. Nimeni nu vrea inocenta. Nu m-ai vrut asa cum eram. Nu ai vrut un corp neatins. Ai vrut istorie. Ai vrut cicatrici, semne si vanatai care sa-ti demonstreze ca am fost si in alta parte. Ai vrut alb pentru a pune stapanire pe incheieturile mainilor mele. Rosu pentru gratia coapselor mele. Am simtit asta in bataile inimii tale. Ti-am surprins privirea cand ai vazut ce-ti pot oferii. Ce pot face liniile albe si unghiurile pentru tine. Iti amintesti? Cum mi-am lasat patul cald si m-am alaturat lumii? Iti amintesti cum obisnuiam sa arat? Alba fara culori. Eram usoara precum albul. Si tu ai schimbat asta. Spune-mi de ce ai facut asta? De ce m-ai urat asa cum eram? Am lasat albul pentru tine. Mi-ai daruit culoare si eu ti-am oferit un secret. A fost o schimbare drastica. M-am asezat in patul meu si am transformat tot in negru. M-ai sedus si m-ai instruit bine. Mi-ai aratat ce vroiai. Mi-ai aratat ce vrea lumea.
Vor mai mult decat un capriciu dulce.
Vor mai intunecat decat o impresie pala.
Vor cere mai mult decat ai tu sa oferi.
Se vor uita urat impotriva corpului tau transparent si vor disparea daca nu te deschizi si le dai ce vor.


Am mintit.
Am incercat sa te seduc.
M-ai instruit atat de bine.
Suna bine nu? Foc si sange si culoare si intinare. Ceva care sa-ti ia foc ochii. Ceva care sa-ti alerge pana in varful degetelor si inapoi.
Haide, iesi din asternuturile tale.
Sunt piscina prefacatoriei care asteapta sa te coloreze.

O suta de mangaieri de perie inainte de a merge la culcare...

Din lumea in care am intrat si am iesit azi: "Poti avea in viata cea mai inalta, mai deplina si mai perfecta fericire, minunata fiinta. Eu pot sa fac parte din ea, alaturi de tine, cat timp vei dori tu. Pentru ca...sa stii chiar din acest moment: eu voi dori intotdeauna asta, chiar si atunci cand nu-ti vei mai intoarce privirea inapoi ca sa ma privesti."

Un nou inceput

Casa noua, mobilier vechi, sper aceasi locatari vechi dar si noi. In cateva cuvinte, ne-am mutat si sper sa fie intr-un ceas bun si sa ne citim cat de curand.